Nouă argumente în favoarea creșterii salariului minim garantat în plată pentru anul 2021

18/11/2020

Scrisoare deschisă

Guvernului României
În atenția Primului Ministru, Ludovic Orban
Ref. Stabilirea salariului minim pe țară garantat în plată de la 1 ianuarie 2021

Domnule Prim Ministru,

Confederația Națională Sindicală “Cartel ALFA”, în numele lucrătorilor pe care îi reprezintă, își exprimă profunda îngrijorare față de tergiversarea de către Guvern a stabilirii salariului minim garantat în plată pentru anul 2021. Acest lucru se întâmplă fără o justificare reală și obiectivă, având în vedere că:

grupul de lucru privind stabilirea salariului minim este întrunit de la mijlocul lunii septembrie, deci de mai bine de două luni de zile;
grupul de lucru are la dispoziție toate datele economice și indicatorii sociali, ca și formulele elaborate anul trecut; la acestea se adaugă noua prevedere legală privind utilizarea coșului minim de consum ca indicator de bază în stabilirea salariului minim, inclusă în propuneri de formule actualizate înaintate de partenerii sociali;
salariul minim este stabilit prin Hotărâre a Guvernului și reprezintă în consecință un act de decizie politică a executivului. Cu alte cuvinte, Guvernul are datele, are opiniile înaintate de partenerii sociali, are instrumentul de reglementare. Ce se așteaptă?

Astfel, lipsa de acțiune guvernamentală, în condițiile în care mediul de afaceri pe care doriți să-l protejați are nevoie de predictibilitate, indică faptul că acest executiv nu dorește creșterea salariului minim și amână o decizie în acest sens din motive electorale.

Sintetizăm aici nouă argumente în favoarea unei creșteri consistente a salariului minim:

Ministrul Finanțelor și alți reprezentanți guvernamentali declară că avem cifre economice foarte bune și avem mai mulți salariați. Dacă se aplică formulele de calcul propuse de guvern anul trecut, rezultatul calcului indică necesitatea unei creșteri semnificative a salariului minim, congruent cu valoarea solicitată de partenerii sociali, de 2.400 lei.
În plus, la nivel European și în majoritatea țărilor membre, menținerea veniturilor populației și conservarea puterii de cumpărare este unul dintre pilonii strategiei de revenire economică în contextul crizei economice determinate de criza sanitară. Pentru că, dacă lucrătorilor li se garantează salarii echitabile pentru munca pe care o fac, vor cheltui acești bani pe servicii și bunuri pentru familiile lor – ceea ce va stimula economia.
În același timp, un salariu minim crescut înseamnă și mai mulți bani din taxe și contribuții la bugetul de stat și la bugetele de asigurări sociale, de care este atât de mare nevoie în condițiile crizei.

Avem deci justificarea economică pentru creșterea salariului minim. Însă politica salariului minim trebuie să aibă în vedere, în egală măsură, perspectiva socială, principiu statuat în Convenția OIM 131, ratificată de România, Pilonul Social al Drepturilor Sociale, Carta Socială Europeană și propunerea recentă de directivă a Comisiei Europene.

Din acest punct de vedere, raportarea salariului minim la costurile de trai decent, prin includerea indicatorului coșul minim de consum este extrem de relevantă, pentru că lucrătorii nu trăiesc într-un vid, ci muncesc tocmai pentru a-și asigura existența și traiul de zi cu zi, al lor și al familiilor lor. România este în continuare în topul European în ceea ce privește sărăcia în muncă. Salariul minim legal ar trebui să asigure un câștig suficient pentru lucrătorii cel mai puțin plătiți, asigurând un nivel de trai de o minimă decență.
Salariul minim nu este, așa cum consideră mulți dintre decidenți, un instrument prin care România concurează pe piața globală pentru a oferi mână la lucru ieftină și fără drepturi, pentru a asigura marjele de profit pentru investitorii speculativi. Concurența pe bază de salarii reduse trebuie oprită, pentru că ne adâncește în această spirală a subdezvoltării, cu consecința pauperizării unei părți importante a populației și foțarea acesteia să emigreze.
Dacă ne raportăm la țările din jur, cu doar 7,2% creștere a salariului minim în 2020, România a rămas mult în urmă. În Polonia, salariul minim a crescut cu nu mai puțin de 15,6% în 2020, în timp ce în Slovacia a crescut cu 11.5% și în Bulgaria cu 8,9%. Dacă ne gândim strict la migrația forței de muncă, nu putem să nu remarcăm că salariul minim a crescut cu 6,2% în Marea Britanie, care se aplică însă la o bază de raportare mult mai mare. În orice caz, tendința de creștere rapidă a salariului minim este generalizată în Europa Centrală și de Est, unde guvernele țin cont de importanța salariului minim pentru atingerea unei convergențe a veniturilor față de țările occidentale. România pare să fi pierdut deja teren în 2020 și cu siguranță va mai pierde și în anii următori dacă se va continua această politică de menținere a salariului minim la un nivel atât de scăzut.
Tot dacă ne raportăm la țările din jur, prin formula dată de guvernul Romaniei, și privim graficul de mai jos, putem observa că în România am avut cea mai mică creștere a salariului minim din regiune în combinație cu cea mai mare creștere a factorilor utilizați în calcul (productivitate și inflație). Strict raportat la productivitate, România a fost depășită marginal doar de Polonia (4,8% creștere a productivității în Polonia, față de 4,4% în România), care a avut în schimb o creștere mai mult decât dublă a salariului minim. Argumentul că „mai mult nu se poate” este invalidat de ce se întâmplă în toate țările UE din Europa Centrală și de Est.
Apoi, trebuie să ne uităm din nou la partea salarială în PIB. Salariul minim joacă un rol foarte important aici, din moment ce avem atâția salariați remunerați la nivelul minim. Se observă că în 2019 vedeam deja o plafonare (și chiar o scădere) a părții salariale în PIB. Cu 38.2% parte salarială în PIB, România este în continuare la coada clasamentului în Uniunea Europeană, unde media este de 47,8% din PIB. Pentru a echilibra această distribuție inechitabilă, este nevoie de creșteri ale salariului minim mult peste creșterile productivității. În caz contrar, problemele binecunoscute nu vor întârzia să se adâncească: sărăcie, emigrare în masă, muncă informală etc

Nu în ultimul rând, se pare că în ultimii ani salariul minim nu a mai ținut pasul cu creșterea generală a salariilor din România. Raportul dintre salariul minim și salariul mediu a intrat pe o pantă descendentă începând cu 2018 (de la 44% în 2017 la 41% în 2019), la fel întâmplându-se și cu raportul dintre salariul minim și salariul median. Din nou, ținând cont de ponderea foarte mare a salariaților remunerați cu salariul minim, este necesar ca acesta să țină pasul cu și chiar să depășească creșterea salariului mediu. În caz contrar, rezultatul este matematic unul singur: creșterea inegalităților de venit și a sărăciei.
Se vorbește des în ultimul timp despre diferența dintre media salariilor din sistemul public și cea din sistemul privat. Această diferență, deși într-o măsură justificată prin structura de personal și alte elemente, este datorată tocmai faptului că în sectorul economic salariile au crescut prea încet, în lipsa aplicării eficiente a unor mecanisme de creștere – salariul minim și negocierile colective – în fapt singurele pârghii pentru creșteri salariale în acest sector.

Având în vedere cele expuse, considerăm că o creștere reală a salariului minim este justificată atât din punct de vedere economic, cât și social, dar și ca parte a unui plan coerent pentru redresare economică.

În consecință, solicităm din partea guvernului o decizie clară și urgentă în privința salariului minim garantat în plată începând cu anul 2021.
Lipsa concretizării în adoptarea unei Hotărâri de guvern și amânarea reglementării salariului minim pentru anul 2021 pentru sfărșitul anului (adică după data alegerilor) nu reprezintă altceva decât o decizie a Guvernului d-voastră de înghețare a salariului minim, neasumată și nuanunțată public din calcule electorale.

Bogdan Iuliu Hossu
Președinte CNS Cartel ALFA

DOCUMENT PDF