Toți avem aceleași drepturi! - Scrisoare către partidele de la guvernare

Către:

Alianța 2020 USR-PLUS

Domnului Dan BARNA, Președinte / Domnului Dacian CIOLOȘ, Președinte

Uniunea Democrată Maghiară din România

Domnului Hunor KELEMEN, Președinte

Partidul Național Liberal

Domnului Ludovic ORBAN, Președinte

Domnilor Președinți,

În urma analizei situației actuale, a progamului de guvernare, a deciziilor adoptate și a măsurilor anunțate de guvern, care dezavantajează disproporționat lucrătorii și categoriile cele mai vulnerabile ale populației, organizațiile membre ale Confederației Naționale Sindicale “Cartel ALFA” au constatat existența conflictului social și ca urmare, au decis declanșarea acțiunilor de protest. Politica de austeritate instituită de actualul guvern nu a făcut parte din angajamentele partidelor din coaliție față de cetățeni în timpul campaniei electorale, iar contextul economic social și criza sanitară, în care ne aflam și înainte de alegerile parlamentare, nu au suferit modificări care să justifice o schimbare bruscă de atitudine și politici publice.

Pandemia provocată de virusul Sars-Cov-2 a apărut într-un context de dezechilibre sociale majore în România, unde venitul obținut din muncă nu oferă un trai decent pentru majoritatea lucrătorilor, accesul la servicii publice de calitate este rezervat doar celor privilegiați, oportunitățile de angajare sunt uniforme, în condiții egal de precare, singura alternativă pentru mulți fiind emigrarea.

In același timp, cea mai mare parte din povara fiscală este pe umerii lucrătorilor, prin contribuțiile sociale, impozit și TVA-ul plătit în achiziționarea bunurilor de trai (veniturile mici se duc integral pe consum). Această povară fiscală, care anulează cea mai mare parte din câștigurile lucrătorilor, este în plus colectată prost și gestionată ineficient[1], fără să se transforme în beneficii palpabile – accesul la servicii publice gratuite și de calitate. Avem o politică fiscală care dezavantajează lucrătorii, iar creșterea economică este distribuită inechitabil: 52% din PIB către capital și cca 38% către lucrători, cu mult mai jos decât media UE, de 47,8% către lucrători.

Pentru cei mai mulți dintre lucrătorii care și-au încheiat cariera, nivelul pensiei este insuficient pentru un trai demn, iar inechitățile din sistem sunt șocante pentru un stat social European. 

Astfel, acest context al pandemiei, în loc să fie utilizat pentru politici care să mai echilibreze lucrurile și să le reașeze într-un raport mai echitabil, este folosit tocmai ca pretext pentru a tăia și mai mult de la cei săraci, maximizând și conservând bogăția celor privilegiați. Creșteri de prețuri, costuri suplimentare în sarcina angajaților, blocări discreționare de salarii (la unele categorii deja nedreptățite anterior), menținerea salariului minim la un nivel derizoriu, menținerea cotei unice, care și-a depășit utilitatea și este doar generatoare de inechitate, menținerea blocajului asupra negocierii colective și a drepturilor sindicale la locul de muncă.

Concret, ne opunem politicii de austeritate în domeniul salarizării. Nici menținerea salariului minim la un nivel atât de scăzut, nici înghețarea unor drepturi salariale nu se justifică având în vedere că salarizarea din România este mult în urma productivității și a nivelului prețurilor pentru bunuri și servicii. Astfel, piața muncii din România este la 66% din productivitatea orară medie a UE (Eurostat)[2], însă costul brut al orei de muncă este la doar 35% din media UE[3].

În ceea ce privește distribuția salariilor din România, doar 13% sunt la un nivel peste salariul mediu. Datele din Revisal ne arată că avem 1,6 mil lucrători cu normă întreagă la nivelul salariului minim, însă ceea ce este și mai îngrijorător, jumătate din totalul lucrătorilor sunt încadrați cu salarii care nu depășesc 1600 lei net/2700 brut, un nivel care nu permite lucrătorilor un trai demn din munca lor. Acest fenomen își are cauza principală în blocarea negocierii colective, prin legea 62/2011, legea (anti-)dialogului social. Proiectul de modificare a Legii 62/2011, elaborat cu consultarea partenerilor sociali în decursul ultimilor cinci ani, se află în faza de raport final, însă adoptarea legii trenează și nu este asumată de actuala coaliție de guvernare. Aceasta înseamnă în fapt lipsa posibilității efective de negociere a contractelor colective de muncă sectoriale sau la nivel național.

Blocarea negocierii la nivel de sector în ultimii 10 ani a condus la aplatizarea grilei salariale și alinierea salariilor la nivelul sau aproape de salariul minim. Negocierea colectivă, prin contractele colective de muncă, este singurul instrument care poate conduce la o așezare echitabilă a salariilor în funcție de calificări, experiență și alte criterii, iar acest instrument este inutilizabil din cauza piedicilor legislative din Legea 62/2011.

Nu în ultimul rând, la motivele de nemulțumire ale membrilor noștri se adaugă lipsa respectului față de legislația în vigoare a guvernului și partidelor politice parlamentare din cadrul coaliției. Spre exemplu,  nerespectarea prevederilor legii cosului minim de trai decent (în declarații publice și în programul de guvernare) în stabilirea salariului minim garantat în plată, cât și a prevederilor salariului minim european; blocarea în continuare, în Parlament a OUG 79/2017 (transfer taxe de la angajator către lucrător), drept care numeroși angajatori nu fac modificarea creșterilor salariilor brute.

Principalele noastre revendicări sunt:

• Un salariu minim decent
• Pensii echitabile
• Servicii publice de calitate
• Deblocarea negocierii colective
• Taxare justă
• Aplicarea corectă a legislației

Și pe timp de pandemie, toți avem aceleași drepturi!

Muncă decentă – Dialog social - Justiție socială

În concluzie, suntem pe deplin conștienți că România, alături de întreaga lume, trece printr-o criză sanitară și economică de amploare. Credem însă că este nevoie de politici publice echilibrate, elaborate printr-o consultare reală cu partenerii sociali, care să distribuie echitabil efortul și costurile, inclusiv prin rezolvarea implicațiilor OUG 79/2017.

Întreaga Europă a învățat lecția dură a crizei financiare din 2008 și în consecință a renunțat la modelul austerității, favorizând politici orientate spre conservarea veniturilor populației și puterii de cumpărare, inclusiv ca soluție economică pentru a consolida cererea de produse și servicii, pentru o revenire mai rapidă. Avem speranța că atât activitatea în Parlament, cât și la nivelul coaliției de guvernare va avea ca prioritate utilizarea instrumentelor legislative și administrative pe care le aveți la dispoziție pentru rezolvarea problemelor grave cu care se confruntă lucrătorii și piața muncii din România și corectarea dezechilibrelor care duc la menținerea unui nivel ridicat de sărăcie și inegalitate socială.

Cu stimă,

Bogdan Iuliu HOSSU,

Președinte

[1] Pauperitatea fiscală a României – Ce o explică și ce se (mai) poate face, autori Cornel Ban și Alexandra Rusu studiu disponibil online. https://library.fes.de/pdf-files/bueros/bukarest/15915.pdf

[2] Date Eurostat, https://ec.europa.eu/eurostat/databrowser/view/tesem160/default/table?lang=en

[3] Date Eurostat https://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php?title=Wages_and_labour_costs