Decizia ÎCCJ nr 36/2024

În practică judiciara s-a pus problema dacă sunt admisibile ca probe în litigiile de muncă înregistrările unor convorbiri telefonice între un salariat și alt salariat sau între un reprezentant al angajatorului și un salariat. Cu atât mai mult, s-a pus problema dacă aceste înregistrări sunt posibile dacă interlocutorul nu a fost încunoștințat că este înregistrat.

Unele instanțe au considerat că devreme ce normele de protecție a datelor personale protejează numai persoanele fizice, angajatorul nu poate beneficia de protecția oferită de lege. În consecință, angajatorul, în calitate de persoană juridică, nu poate invoca încălcarea dispozițiilor referitoare la viața privată, întrucât nu intră în domeniul de aplicare al textelor protective. În acest sens, interlocutorul discuției înregistrate nu acționează în calitate de persoană fizică, ci în calitate de reprezentant al angajatorului, actele acestuia fiind considerate actele persoanei juridice înseși.

Alte instanțe de judecată au considerat că proba nu este admisibilă ca urmarea  reglementărilor Regulamentului General de protecție a datelor, iar pe de altă parte dispozițiile art. 74 din Codul civil potrivit cărora este considerată o atingere adusă vieții private captarea ori utilizarea vocii unei persoane aflate într-un spațiu privat, fără acordul acesteia.

Cu privire la această practică neunitară s-a pronunțat Inalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 39 din 16 septembrie 2024, prin care a stabilit: ”Proba cu înregistrarea unei convorbiri telefonice între un salariat și un alt salariat sau reprezentant al angajatorului, solicitată într-un litigiu împotriva angajatorului, este admisibilă, chiar dacă înregistrarea a fost efectuată fără acordul și/sau informarea prealabilă a interlocutorului, cu condiția asigurării unui just echilibru între dreptul la probă, pe de o parte, și dreptul la viața privată, pe de altă parte, în sensul că încuviințarea probei trebuie să fie indispensabilă exercițiului dreptului la probă și strict proporțională cu acest scop”.

Fiind dată în recurs în interesul legii,  decizia este obligatorie pentru toate instanțele de judecată.

https://www.iccj.ro/2024/09/17/minuta-deciziei-nr-39-din-16-septembrie-2024/