De Ziua Muncii românii cer medii de lucru fără hărțuire și violență

Peste 40 de ONG-uri, sindicate, patronate, organizații din mediul de afaceri și organizații de tineret cer Guvernului și Parlamentului o protecție mai bună împotriva hărțuirii și violenței la muncă și demararea procedurii de ratificare a Convenției Organizației Internaționale a Muncii (OIM) nr. 190 pentru Eliminarea Violenței și Hărțuirii în Lumea Muncii.

Statul român a votat la OIM, în 2019, împreună cu partenerii sociali, pentru adoptarea Convenției nr. 190 și a Recomandării care o acompaniază, însă nu a ratificat-o. Astfel, statul nu are nicio obligație în a o aplica, în condițiile în care cadrul legislativ curent anti-hărțuire este deficitar, iar politicile publice anti-hărțuire sunt neunitare și slab implementate. În scrisoarea deschisă trimisă către decidenți se arată că deși Guvernul avea obligația de a trimite Convenția spre ratificare către autoritățile naționale competente, în termen de maximum 18 luni de la adoptare, acest lucru nu s-a întâmplat.

Cazuri extreme de hărțuire, recent mediatizate, la care au fost supuși jurnaliști, politicieni și funcționari publici, doar din cauză că își făceau meseria, ilustrează urgența și seriozitatea cu care statul trebuie să abordeze subiectul hărțuirii în lumea muncii. Statul trebuie să identifice sectoarele ocupaționale cu risc crescut de hărțuire și să investească în elaborarea unor strategii și măsuri care să protejeze în mod real lucrătorii.

“Contestarea hărțuirii la locul de muncă a devenit în România un act radical. Deseori asta înseamnă să expui nu doar discriminare, sexism sau practici de muncă abuzive, ci ilegalități precum faptul că angajatorii nu își îndeplinesc obligațiile de plată sau acte de corupție. Cei care contestă astfel de practici sunt pedepsiți de către angajatori, prin izolare, amenințări, convocarea la nenumărate comisii disciplinare cu pretexte false sau fiind compromiși profesional. Atunci când ajung în fața inspectoratelor de muncă sau în instanță, deseori lucrătorii se confruntă cu sisteme politizate și, uneori, cu limitele unui sistem juridic care are puțină considerație pentru dreptul la muncă în condiții echitabile și favorabile”, spune Georgiana Epure, președinta Asociației pentru Libertate și Egalitate de Gen, inițiatoarea campaniei de ratificare a Convenției OIM nr. 190.

Potrivit scrisorii, legea cu privire la siguranța și sănătatea la locul de muncă ignoră complet riscurile asociate hărțuirii. Legislația ignoră, de asemenea, vulnerabilitățile lucrătorilor care îşi desfăşoară activitatea pe perioade scurte de timp, pecum stagiarii, ucenicii sau voluntarii; întoarce spatele lucrătorilor din economia informală și a celor aflați în relații de muncă atipice; și nu recunoaște riscurile hărțuirii la locul de muncă din partea părților terțe (clienți, pacienți etc.). Efectele și riscurile pe care violența domestică le are asupra siguranței la locul de muncă sunt, de asemenea, ignorate, deși statul are la dispoziție măsuri pentru a minimiza aceste efecte asupra lucrătoarele și asupra lumii muncii, precum introducerea unor zile libere plătite pentru victimele violenței domestice sau acordarea dreptului de a-și reorganiza programul de lucru.

În tot acest context, semnatarii deplâng faptul că inspectoratele teritoriale de muncă sunt depășite de situație. Deși angajatorii sunt obligați prin lege să dezvolte mecanisme de prevenire, raportare și combatere a hărțuirii, legea nu este respectată, iar monitorizarea sa este deficitară. ITM-urile reușesc în foarte mică măsură să monitorizeze respectarea acestor prevederi, iar din varii motive oamenii au puțină încredere în inspectorii de muncă.

“Contestarea hărțuirii este un lux pentru majoritatea lucrătorilor. Ei sunt cei care plătesc cu prețul sănătății lor fizice și mentale, şi nu de puţine ori cu propriul loc de muncă.  Cei care au curajul să o facă ar trebui să fie protejați și ar trebui să știe că legea este de partea lor. Vocea lucrătorilor și lucrătoarelor trebuie inclusă în toate deciziile care le afectează munca și viața, iar această voce spune clar că hărțuirea trebuie eliminată din lumea muncii, iar ratificarea Convenției OIM reprezintă un pas esenţial în această direcţie”, declară Liviu Apostoiu, prim-vicepreşedintele Confederației Naționale Sindicale Cartel ALFA.

Cererea organizațiilor semnatare vine în contextul în care Consiliul Economic și Social (CES), care reunește reprezentanți ai ONG-urilor, sindicatelor și patronatelor, cât și Agenția Națională pentru Egalitate de Șanse (ANES), au emis deja recomandări pentru ratificarea Convenției OIM nr. 190 către Ministerul Muncii. În luna iunie, se împlinesc trei ani de când România a votat în cadrul Organizației Internaționale a Muncii pentru adoptarea Convenției nr. 190. Alte țări membre ale Uniunii Europene, precum Grecia și Italia, au ratificat deja Convenția, iar parlamentul francez a adoptat legea pentru ratificarea sa. Ratificarea Convenției ar însemna ca statul român să intre într-un proces de îmbunătățire a legislației și politicilor publice relevante și de raportare la intervale regulate cu privire la aplicarea Convenției, precum și să beneficieze de asistență tehnică din partea OIM, dacă este necesar.

Pentru mai multe detalii despre Convenția OIM nr. 190 și limitele cadrului legislativ anti-hărțuire actual, accesați policy brief-ul publicat de Asociația A.L.E.G.: https://aleg-romania.eu/wp-content/uploads/2021/11/Policy-brief-ALEG-Angajatori-pentru-respect-2021-FINAL.pdf  

 

Scrisoarea deschisă. în format PDF

Textul scrisorii comune pentru ratificarea Convenției 190 a OIM:

SCRISOARE DESCHISĂ

 

Către:

Nicolae Ciucă, Premierul României

Marius Budăi, Ministrul Muncii și Solidarității Sociale

Gabriela Firea, Ministra Familiei, Tineretului şi Egalităţii de Șanse

Solomon Adrian, Președintele Comisiei pentru Muncă a Camerei Deputaților

Ion Rotaru, Președintele Comisiei pentru Muncă a Senatului

 

Ref. la: Ratificarea Convenției Organizației Internaționale a Muncii pentru Eliminarea Violenței și Hărțuirii în Lumea Muncii

Toți lucrătorii și toate lucrătoarele au dreptul de a lucra într-un mediu sigur și sănătos, lipsit de hărțuire și violență. România trebuie să ratifice Convenția Organizației Internaționale a Muncii (OIM) nr. 190 pentru Eliminarea Violenței și Hărțuirii în Lumea Muncii, pentru a cărei adoptare la OIM, împreună cu Recomandarea OIM nr. 206,  în 2019, statul şi partenerii sociali au votat favorabil. Potrivit celui mai recent raport OIM, Guvernul nu a trimis Convenția către autoritățile naționale competente pentru a demara procedura de ratificare, deși avea obligația să facă acest lucru în termen de maximum 18 luni de la adoptarea Convenției. Alte țări membre ale Uniunii Europene, precum Grecia și Italia, au ratificat deja Convenția, iar parlamentul francez a adoptat legea pentru ratificarea Convenției.

Noi, semnatarii acestei scrisori - ONG-uri, sindicate și patronate - cerem Guvernului și Parlamentului să demareze procedura de ratificare a Convenției.

În esență, Convenția OIM nr. 190 este despre dreptul oamenilor de a fi în siguranță, și de a se simți în siguranță, la locul de muncă. În România, însă, legea cu privire la siguranța și sănătatea la locul de muncă ignoră riscurile asociate hărțuirii. Practic, conceptul de sănătate și securitate în muncă este îngust și marginalizează aspectele ce țin de sănătatea mentală și emoțională. Legislația ignoră, de asemenea, vulnerabilitățile lucrătorilor care îşi desfăşoară activitatea pe perioade scurte de timp, precum stagiarii, ucenicii sau voluntarii; întoarce spatele lucrătorilor din economia informală sau a celor aflaţi în relaţii de muncă atipice; nu recunoaște riscurile hărțuirii la locul de muncă din partea părților terțe (clienți, pacienți etc.). Efectele și riscurile pe care violența domestică le are asupra siguranței la locul de muncă sunt, de asemenea, ignorate, deși statul are la dispoziție măsuri pentru a minimiza aceste efecte asupra victimelor violenței domestice și asupra lumea muncii, precum introducerea unor zile libere plătite sau acordarea dreptului de reorganizare a programului de lucru. 

În tot acest context, inspectoratele teritoriale de muncă sunt depășite de situație. Deși angajatorii au obligația legală de a dezvolta mecanisme de prevenire, raportare și combatere a hărțuirii, legea nu este respectată, iar monitorizarea sa este deficitară, întrucât ITM-urile reușesc în foarte mică măsură să asigure respectarea acestor prevederi, iar din varii motive oamenii au puțină încredere în inspectorii de muncă. Știind că a contesta hărțuirea și practicile abuzive de lucru poate însemna pierderea locului de muncă, mulți lucrători și lucrătoare continuă să lucreze în medii de lucru toxice până când starea lor de sănătate fizică și mentală îi obligă să își părăsească serviciul.

Legislația curentă este deficitară, iar politicile publice anti-hărțuire sunt neunitare și slab implementate oferind protecție limitată împotriva hărțuirii și violenței în lumea muncii. De aceea, ratificarea Convenției nr. 190 și alinierea legislației și politicilor publice anti-hărțuire la standardele OIM este esențială. Acest demers ar face posibil ca statul român să intre într-un proces de îmbunătățire a legislației și politicilor publice relevante și de raportare la intervale regulate cu privire la aplicarea Convenției, precum și să beneficieze de asistență tehnică din partea OIM, dacă este necesar.

Cererea noastră vine în contextul în care atât Consiliul Economic și Social (CES), care reunește reprezentanți ai întregii societăți civile - ONG-uri, sindicate și patronate -, cât și Agenția Națională pentru Egalitate de Șanse (ANES), au recomandat deja Guvernului ratificarea Convenției OIM nr. 190, subliniind necesitatea îmbunătățirii cadrului legal și a implementării sale în acord cu Recomandarea nr. 206. Criza refugiaților din Ucraina nu poate fi folosită ca pretext pentru a amâna ratificarea Convenției. Din contră, refugiații și migranții care lucrează în România sunt și mai vulnerabili hărțuirii și violenței în lumea muncii. Lucrătoarele şi lucrătorii din România, în tot ansamblul lor, trebuie să știe că sunt protejați în fața practicilor de lucru abuzive, că demnitatea și drepturile lor vor fi respectate, și că dacă va fi nevoie să conteste astfel de practici în instanță sau în fața oricărei autorități, legea este de partea lor și pot avea încredere în modul în care plângerile lor vor fi soluționate.

 

Semnatari:

 

ActiveWatch

Alianța Națională a Organizațiilor Studențești din România (ANOSR)

Ambasada Sustenabilității în România

Asociația pentru Apărarea Drepturilor Omului în România - Comitetul Helsinki (APADOR-CH)

Asociația ADO - Artă pentru Drepturile Omului

Asociația ANAIS

Asociația Casa Ioana

Asociația FRONT

Asociația Haine Curate

Asociația Iele-Sânziene

Asociația pentru Dezvoltare prin Educație, Informare și Susținere - D.E.I.S.

Asociația pentru Libertate și Egalitate de Gen - A.L.E.G.

Asociația Mai Bine

Asociația Maatka PHI - MATKA

Asociația Novapolis - Centrul de Analize și Inițiative pentru Dezvoltare

Asociația Quantic

Asociația SEXUL vs BARZA

Asociatia "Themis" - Adevăr, Ordine și Justiție, Municipiul Ploiești

Asociația Transcena

Asociația SARM - Societatea Astronomică Română de Meteori

Blocul Național Sindical (BNS)

Carta Diversității din România

Centrul FILIA

Centrul Parteneriat pentru Egalitate - CPE

Centrul pentru Inovare Publică

CeRe: Centrul de Resurse pentru participare publică

Clean Clothes Campaign România

Confederația Națională Sindicală "Cartel ALFA" 

Confederația Sindicală Națională MERIDIAN

Consiliul Tineretului din România (CTR)

Federația Organizațiilor Neguvernamentale de Tineret Maramureș (FONT MM) 

Federația Patronală a Textilelor, Confecțiilor și Pielăriei (FEPAIUS)

Frontul Comun pentru Dreptul la Locuire

Fundația Județeană pentru Tineret Dâmbovița

Girl Up România

Organizația Națională Cercetașii României

Patronatul Difuzorilor de Presa din România - P.D.P.

REDU

Rețeaua Națională Antisărăcie - Includere Socială (RENASIS)

Societatea de Analize Feministe AnA

Uniunea Generală a Industriașilor din România (U.G.I.R.) - Filiala Prahova