Delegat al lucrătorilor din România la cea de a 108-a sesiune a Conferinței Internaționale a Muncii,
Domnule Președinte, Domnule Director General, Stimați participanți, Stimați colegi,
Doamnelor și Domnilor,
Permiteți-mi să vă mulțumesc pentru oportunitatea de a vă transmite un mesaj din partea lucrătorilor din România.
Încep prin a sublinia, la rândul meu, importanța acestui moment istoric. Prin trecutul său și prin realizările remarcabile din cursul acestui secol de existență, Organizația Internațională a Muncii este cea mai în măsură să își asume rolul de lider în promovarea progresului social și economic pentru justiție socială și muncă decentă.
Prin sistemul său de decizie tripartită, OIM este îndreptățită să ne ghideze în fața provocărilor din domeniul muncii, punând cetățenii și aspirațiile lor legitime la viață și muncă decentă în centrul politicilor internaționale.
Doamnelor și domnilor delegați,
Legislația care reglementează dialogul social și negocierile colective în România, adoptată în urmă cu opt ani în contextul măsurilor de austeritate, a avut consecințe foarte grave pentru lucrători.
Limitarea dreptului la asociere sindicală și instituirea unor bariere excesive pentru negocierea colectivă a făcut ca aproape jumătate dintre lucrători să fie plătiți la nivelul salariului minim, o creștere de cinci ori față de 2011. Muncitorii români au la dispoziție foarte puține instrumente pentru a-și apăra colectiv drepturile, iar balanța de putere dintre lucrători și angajatori este înclinată în favoarea celor din urmă.
Datele sunt ilustrative: niciun contract colectiv la nivel de sector negociat de la adoptarea acestei legislații, gradul de acoperire prin contracte colective de muncă a scăzut cu peste 60%. Dintre contractele colective de muncă negociate la nivel de companie, un număr foarte mic sunt negociate de organizații sindicale, cele mai multe fiind în fapt simulări de negociere cu reprezentanții salariaților, care preiau articole din lege sau din regulamentele interne de funcționare, fără a negocia într-adevăr drepturile salariaților.
Astfel, salariile mici care mențin oamenii la un nivel de trai de subsistență și lipsa accesului la drepturi sociale au determinat milioane de lucrători, calificați și necalificați deopotrivă, să părăsească țara.
O consecință directă a acestei situații este criza îngrijorătoare și prelungită de pe piața muncii, o situație care ar putea conduce la abuzuri suplimentare, inclusiv față de cetățenii altor țări care sunt astfel inserați pe piața muncii europene fără a li se garanta o protecție socială adecvată.
Domnule președinte, stimați delegați
Un alt aspect pe care aș dori să îl prezint este cel referitor la recenta reformă fiscală din România, prin care contribuțiile sociale de sănătate și pensie care reveneau angajatorului au fost trecute în sarcina angajaților. Și această măsură a fost adoptată în absența unei consutări reale cu partenerii sociali, în ciuda protestelor sindicale și a rezervelor exprimate de angajatori.
Transferul contribuțiilor pune aproape integral finanțarea costurilor protecției sociale în sarcina angajaților, cu încălcarea Conventiei nr.102 a OIM și a finanțării colective a protecției sociale. Presiunea fiscală pe lucrători este foarte ridicată, iar acest lucru va accentua expunerea la sărăcie și excluderea socială a angajaților, ridicând în același timp bariere pentru accesul lucrătorilor independeți la sistemele de protecție socială. Finanțarea sistemului de securitate socială exclusiv de către angajați este un caz unic în Europa, încălcând toate principiile responsabilității și echității, fundamentale pentru justiția socială și pentru economia durabilă.
Astfel de măsuri nu pot constitui elemente ale unui nou contract social. Regretăm lipsa de interes a guvernului pentru un dialog social real și eficient.
Organizațiile sindicale din România au inclus, includ si vor include în programele lor de acțiune, cu prioritate, acțiuni menite să rezolve deficiențele survenite ca urmare a modificărilor legislative, atât in privința relațiilor de muncă, dialogului social precum și a celor din domeniul fiscal.
Doamnelor și Domnilor delegați,
Apreciem, de asemenea, susținerea largă pentru adoptarea unei Convenții și a unei Recomandări privind violența și hărțuirea la locul de muncă. Nici un lucrător și nicio lucrătoare nu ar trebui să fie fără protecție. Violența și hărțuirea la locul de muncă asupra lucrătorilor, îndeosebi asupra femeilor, este un cost imens pentru societate. Avem nevoie de aceste instrumente pentru a preveni abuzurile, inechitățile, și cursa accelerată către precaritate și către standardele cele mai scăzute.
Închei prin a spune că organizațiile sindicale din România au inclus în programele lor de acțiune, măsuri prioritare pentru a remedia lacunele provocate de modificările legislative, atât în domeniul relațiilor de muncă și a dialogului social, cât și în domeniul fiscal.
Ceea ce ne dorim însă este să avem și un cadru legislativ care să ne ofere instrumente, nu piedici, în lupta noastră pentru a aduce în realitate dezideratul muncii decente pentru toți.
O acțiune urgentă și hotărâtă în acest sens nu este posibilă fără un angajament real din partea guvernului și al angajatorilor, de a lucra împreună cu reprezentanții lucrătorilor, la un nivel superior de încredere, scop comun și coerență decât există în prezent.
Doamnelor și domnilor, vă mulțumesc pentru atenție!
