Pilonul II de pensii nu este (doar) un business, ci un sistem de protecție socială!

Guvernarea PNL și-a propus o serie de măsuri cu privire la Pilonul II de pensii administrate privat: eliminarea cerințelor suplimentare impuse fondurilor de pensii administrate privat; eliminarea posibilității de a opta între Pilonul I și Pilonul II; creșterea procentului virat la Pilonul II.

In esență, se dorește mărirea părții din CAS care pleacă la fondurile private, aceasta însemnând o scădere proporțională a pensiei publice, fără însă a garanta obținerea vreunui beneficiu de câtre salariații care cotizează la sistem.

Confederația Națională Sindicală Cartel ALFA consideră că astfel de măsuri trebuie să facă obiectul atât a unei dezbateri cu partenerii sociali și societatea civilă, cât și a unei analize pe baza unor date și simulări concrete.

Argumentele bazate pe panică (“Sistemul de pensii se află într-un pericol iminent” - Violeta Alexandru) sau afirmațiile false și jumătățile de adevăr (“numărul persoanelor active descrește simțitor” „Pilonul II este un sistem corect”) indică faptul că modificările nu sunt în interesul contribuabililor, ci sunt orientate prioritar în beneficiul administratorilor de fonduri de pensii.

Cu alte cuvinte, Guvernul nu înțelege scopul social al acestui sistem și, prin măsurile pe care le propune, susține doar unul dintre actorii acestuia: businessul administratorilor.

Niciunul dintre sistemele de pensii obligatorii nu este perfect:

• Sistemul public de pensii de tipul “pay-as-you- go” este un sistem stabil, bazat pe solidaritate intra- și inter-generațională, care permite o distribuire echitabilă a veniturilor populației la bătrânețe și reprezintă în același timp un macro-stabilizator în caz de criză financiară, așa cum s-a demonstrat în timpul crizei financiare din 2008.[1] Acest sistem este însă vulnerabil la evoluțiile demografice și la fenomenele de pe piața muncii, precum munca informală sau creșterea segmentului de lucrători atipici etc.
• Sistemul de pensii obligatorii administrate privat este perceput ca o garanție a accesului la un nivel decent de pensie, ca un sistem transparent, în care contribuțiile personale au trasabilitate. Dezavantajele sunt costurile ridicate de administrare, impredictibilitatea veniturilor de la bătrânețe din cauza riscurilor piețelor de capital în situații de criză și beneficiile scăzute, așa cum s-a dovedit în țările în care sistemul are o vechime mai mare.

Pilonul II a fost implementat in România, la fel ca în celelalte țări din Europa Centrală și de Est, ca un sistem care să suplimenteze veniturile de pensie a viitoarelor generații, evitând în acest fel riscul demografic cu care țările se confruntă. Complementaritatea celor două sisteme ar putea astfel să asigure un echilibru și o garanție suplimentară pentru viitorii pensionari, astfel încăt, indiferent de evoluția demografică sau de perioadele de criza economică, vor avea la dispoziție fonduri din care să-și asigure traiul la bătrânețe.

Există numeroase semnale și analize care arată că privatizarea sistemelor de pensii, total sau parțial (pilon II), realizată în ultimii treizeci de ani, a avut un impact social și economic negativ. În baza dovezilor acumulate, dintre cele 30 de țări care au adoptat astfel de scheme de pensii, mai mult de jumătate au anulat aceste reforme.[2]

Acest context și semnale reprezintă motive în plus pentru a evalua acest sistem și a-l reforma, în așa fel încât acesta să funcționeze cu adevărat în beneficiul contribuabililor, fiind un sistem de securitate socială, și nu doar un mecanism prin care corporații private realizează profituri consistente utilizând banii cetățenilor.

Astfel, atragem atenția asupra următoarelor aspecte:

1. Deși Legea 411/206 prevede obligația Parlamentului României de a adopta legea de plată a pensiilor în sistemul pilonului II, care să stabilească modul de calcul și de acordare a pensiilor, în termen de trei ani de la intrarea în vigoare a sistemului, nici astăzi, după 12 ani (!!!) această lege nu există. Românii sunt obligați să cotizeze pe principiul “blana ursului din pădure”, neoferindu-li-se nicio siguranță în privința veniturilor de pensii promise de lege.
2. În prezent, nu există nicio obligație legală a administratorilor de fonduri de a asigura o rentabilitate minimă a activului acumulat. Se vorbește despre pensia din Pilonul 2 ca fiind o „pensie suplimentară”. Nu este însă în niciun fel “suplimentară”, atâta timp cât nu există o minimă garanție că aceasta va fi mai mare sau cel puțin egală cu partea cu care se micșorează pensia publică (cu aproape o pătrime). Dimpotrivă, dovezile indică faptul că aceasta va fi la un nivel mai mic decât ceea ce se „pierde” din sistemul public.[3]
3. Comisioanele de administrare stabilite de legea nr. 411/2006 sunt mari în raport cu responsabilitatea pe care administratorul de fond o are. Astfel, nu există obligația de a garanta valoarea contribuțiilor nici măcar actualizată cu inflația.
4. Legea 411/2006, în baza studiului de fundamentare a acesteia, a fixat contribuția maximă la pilonul II la nivelul de 6 puncte procentuale din cele 30 care reprezentau contribuția de asigurări sociale angajator+angajat la momentul implementării sistemului. Dacă ajustăm aceste date cu nivelul actual al contribuțiilor și la transferul de taxe sociale integral în sarcina lucrătorului, atunci nivelul maxim este de 5 puncte procentuale. Intenția guvernului PNL de a mări nivelul virat administratorilor privați la 6, respectiv 8, puncte procentuale nu reprezintă așadar “reluarea creșterii procentului virat la Pilonul 2 așa cum a fost prevăzut inițial în legislație”, cum susține programul de guvernare, ci este o creștere mult mai mare. Acest lucru arată clar intenția de a submina sistemul public de pensii în favoarea alimentării business-urilor private.

Având în vedere toate acestea, Confederația Națională Sindicală “Cartel ALFA” solicită convocarea de urgență a Consiliului Național Tripartit de Dialog Social pentru o discuție cu toți actorii sociali în vederea finalizării și reglementării corecte a sistemului de pensii administrat privat, inclusiv a reformei din domeniul pensiilor care se dorește a fi realizată.

[1] Fostul director al Băncii Mondiale, Joseph Stiegliz, laureat premiul Nobel in economie: The global crisis, social protection and jobs, International Labour Review, Vol. 148 (2009), Nr. 1–2 (https://www.ilo.org/public/english/revue/download/pdf/s1_stiglitz2009_1_2.pdf)

[2] ILO, Reversing Pension Privatizations Rebuilding public pension systems in Eastern Europe and Latin America (2018) https://www.ilo.org/wcmsp5/groups/public/---ed_protect/---soc_sec/documents/publication/wcms_648574.pdf

[3] ILO, Reversing Pension Privatizations Rebuilding public pension systems in Eastern Europe and Latin America (2018), p. 14 https://www.ilo.org/wcmsp5/groups/public/---ed_protect/---soc_sec/documents/publication/wcms_648574.pdf