7 octombrie - Ziua Internațională a Muncii Decente
Pe 7 octombrie, la nivel global, marcăm Ziua Internațională a Muncii Decente, un prilej de a reflecta asupra condițiilor de muncă și asupra drepturilor fundamentale ale lucrătorilor.
Munca decentă reprezintă baza unei vieți demne și sigure, iar accesul la un salariu corect, la condiții de muncă sănătoase, la protecție socială și la realizarea de contracte colective de muncă sunt esențiale pentru bunăstarea lucrătorilor și a familiilor lor.
Situația dialogului social și libertatea sindicală la nivel global
În ultimii ani, din cauza pandemiei, a crizei costului de trai, dar și a conflictelor care adesea rămân ignorate în discursul public, situația lucrătorilor din întreaga lume s-a înrăutățit. Ponderea veniturilor salariale din PIB, un indicator care arată distribuția veniturilor între capital și lucrători, a scăzut în ultimele decenii. Puterea de negociere colectivă a avut de suferit în mai multe state, printre care amintim Myanmar, Bangladesh, Somalia, Liban, Palestina și Israel, unde conflictele sau regimurile autoritare au ignorat situația lucrătorilor.
În ciuda angajamentelor internaționale pentru promovarea drepturilor lucrătorilor, realitatea din teren este adesea foarte diferită. La nivel mondial, sindicatele și liderii sindicali continuă să fie supuși presiunilor, hărțuirilor și chiar persecuțiilor. Libertatea de asociere, un drept fundamental al omului, este atacată în multe țări, iar dialogul social este slăbit.
Lipsa unui dialog social autentic subminează progresul în ceea ce privește condițiile de muncă și duce la creșterea inechităților sociale.Nu doar lipsa unui dialog social, dar și lipsa de importanță atribuită schimbărilor climatice duc la o situație precară pentru lucrători. Fără o schimbare de paradigmă, aceste evenimente se vor agrava și multiplica, iar majoritatea poverii va cădea disproporționat pe umerii oamenilor de rând.
Situația dialogului social și libertatea sindicală la nivel european - oportunitatea istorică oferită de directiva UE privind salariile minime adecvate
În contextul european, adoptarea Directivei UE privind salariile minime adecvate reprezintă o șansă istorică de a inversa o tendință îngrijorătoare – scăderea continuă a lucrătorilor protejați de un contract colectiv, dar și scăderea numărului de membri de sindicat. Această directivă nu doar că stabilește un cadru pentru garantarea unui trai decent prin salarii minime corecte, dar oferă și un imbold pentru revitalizarea dialogului social în Europa și pentru rolul partenerilor sociali.
Din textul directivei amintim nevoia de a crește gradul de acoperire cu contracte colective a lucrătorilor din fiecare stat membru unde nu este atins gradul de minimum 80%. Intenția dezvoltării planului, alături de o formulă a salariului minim care să ofere mai multă predictibilitate pe piață, ar fi trebuit să fie un exercițiu democratic, în care vocile partenerilor sociali să fie ascultate și să se țină cont de opinia acestora.
Totuși, deși acest pas reprezintă un progres semnificativ, mai sunt multe lucruri de făcut. În mod particular, decizia recentă a Comisiei Europene de a schimba denumirea comisariatului din „Locuri de muncă și drepturi sociale” în „Oameni, competențe și pregătire” transmite un mesaj îngrijorător pentru lucrători, așa cum a semnalat anterior și Confederația Europeană a Sindicatelor (CES – ETUC). Această schimbare ridică întrebări privind prioritățile Comisiei în ceea ce privește protejarea drepturilor lucrătorilor și angajamentul față de protecția socială.
Idealul european este al statului social, în care fiecare individ este liber să prospere, să se dezvolte și să participe activ în societate cu susținerea statului. Pilonul european al drepturilor sociale și Planul de acțiune atrag atenția asupra nevoii de consolidare a statului social în fața provocărilor ordinii neoliberale. În fața retoricii austerității și privatizării, avem nevoie de un nou contract social care să pună bunăstarea omului în centrul politicilor. Sacrificarea drepturilor lucrătorilor și ignorarea dialogului social pentru dezvoltarea economică – o tendință globală – nu sunt în concordanță cu idealul european.
Situația dialogului social și libertatea sindicală în România
În România, idealul european al extinderii statului social a înregistrat progrese în ultimele decenii, dar acestea continuă să fie mult prea lente. În 2023, 32% dintre români erau în risc de sărăcie sau excluziune socială, aproape 80% dintre persoanele cu dizabilități nu câștigau suficient pentru a-și permite o vacanță, iar 35% dintre lucrători erau la nivelul salariului minim garantat în plată, care încă nu acoperă coșul minim de consum pentru un trai decent.
Statul social este subdimensionat și, în următorii ani, riscă să fie principala țintă a guvernului, care se confruntă cu problema deficitului bugetar și a gradului de îndatorare.
Discursul din spațiul public este despre austeritate, iar obsesia este de a identifica agenții, organe publice și instituții de unde să se poată tăia.
În discursul austerității, statul rămâne supradimensionat, iar fiecare cheltuială trebuie trecută prin filtrul austerității. Pe această cale, statul nu poate să dezvolte servicii publice, acestea fiind dezvoltate de sectorul privat și apoi decontate de stat. La finalul anului, tot statul ajunge să cheltuie mai mult din cauza prețurilor ridicate din privat, dar și să promoveze inechitatea accesului la servicii.
Inundațiile din septembrie din estul țării evidențiază subdimensionarea statului social și a mecanismelor de protecție în fața dezastrelor naturale provocate de schimbările climatice.
Astfel, de Ziua Internațională a Muncii Decente, atragem atenția încă o dată asupra nevoii de cooperare și dialog social. O bună parte din populație rămâne în umbră, ajunge să nu creadă în implicarea civică, publică sau politică și îmbrățișează calea pesimismului categoric. Drepturile sociale și economice, care oferă protecție lucrătorilor, au fost câștigate, de cele mai multe ori, prin lupte sângeroase, conflicte în care sindicaliștii au fost atacați public, iar drepturile la liberă exprimare și asociere le-au fost interzise. Aceste situații nu aparțin trecutului, iar cât timp lucrătorii din întreaga lume, indiferent de țară sau domeniu de activitate, suferă o nedreptate, fiecare dintre noi o resimte.
De Ziua Internațională a Muncii Decente, lansăm un apel la solidaritate și la continuarea luptei pentru promovarea principiilor care stau la baza statului social.