Statul român are nevoie de echitate fiscală

București, 31 august 2026

DREPT LA REPLICĂ:  Statul român are nevoie de echitate fiscală, redistribuire dreaptă și respectarea drepturilor lucrătorilor. Lucrătorii din mediul privat și cei din sectorul public nu sunt adversari.

Față de afirmațiile recente vehiculate în spațiul public cu privire la poziția Confederației Naționale Sindicale „Cartel ALFA” și a președintelui Bogdan Iuliu Hossu referitoare la legea salarizării, taxarea capitalului și sustenabilitatea bugetară, CNS „Cartel ALFA” aduce următoarele precizări.

Organizația Internațională a Muncii (OIM) care este singura structură tripartită a Organizației Națiunilor Unite cu 187 state membre, în 1944 declara de la Philadelphia:

„Conferința reafirmă principiile fundamentale pe care se bazează Organizația, și anume:

(a) munca nu este o marfă;

(b) libertatea de exprimare și de asociere este o condiție prealabilă pentru progres susținut;

(c) sărăcia, oriunde ar exista, este un pericol pentru prosperitatea tuturor;

(d) lupta împotriva nevoii trebuie purtată cu o energie neobosită în fiecare națiune și printr-un efort internațional continuu și concertat în care reprezentanții lucratorilor și patronilor, cooperând pe picior de egalitate cu cei ai guvernelor, participă la discuții și decizii libere de natură democratică, cu scopul de a promova binele comun.

Standardele internaționale de muncă se preocupă în primul rând de dezvoltarea oamenilor ca ființe umane.”

Munca nu este un produs neînsuflețit, precum un măr sau un televizor, care poate fi negociat pentru cel mai bun profit sau cel mai mic preț. Face parte din viața de zi cu zi a fiecăruia și reprezintă fundamentul demnității, bunăstării și împlinirii unei persoane ca ființă umană.

Dezvoltarea economică trebuie să includă crearea de locuri de muncă și condiții de muncă în care lucrătorii să poată lucra cu libertate, siguranță și demnitate.

Pe scurt, dezvoltarea economică nu este un scop în sine; ea servește la îmbunătățirea vieții oamenilor. Standardele internaționale de muncă asigură că dezvoltarea economică rămâne concentrată pe scopul de a îmbunătăți viața bărbaților și femeilor și de a le păstra demnitatea.

România, aderând la Uniunea Europeană, a acceptat că va dezvolta o economie socială de piață.

Prin Acordul de la Göteborg din 2017, Comisia Europeană, Consiliul European si Parlamentul European au decis necesitatea de a se concentra pe dimensiunile sociale ale cetățenilor[1].

În acest context, în 19 octombrie 2022, a fost votata Directiva pentru un venit minim adecvat[2]. Aceasta preia și concretizează principiile asumate la Göteborg, cu precădere Pilonul european al drepturilor sociale care stabilește principiile muncii echitabile. În special, Principiul nr. 6 reafirmă dreptul lucrătorilor la salarii echitabile care să le asigure un nivel de trai decent și la salarii minime adecvate, capabile să răspundă nevoilor lucrătorului și ale familiei sale, adaptate la condițiile economice naționale și fără a afecta accesul la locuri de muncă.

CNS „Cartel ALFA” nu propune ca angajații din mediul privat sau întreprinderile mici și mijlocii să suporte costul salarizării din sectorul public. O asemenea interpretare este falsă și alimentează artificial o opoziție între două categorii de lucrători care au, în realitate, interese comune.

O „societate pentru toți” trebuie să asigure echitate fiscală, distribuție dreaptă a bogăției și egalitate de șanse, nu să garanteze acumularea de averi neimpozitate pe seama muncii subplătite. Orice dezbatere serioasă trebuie purtată pe baza datelor existente, nu prin caricaturizarea mesajului, inclusiv cel sindical.

Retorica economică neoliberală încearcă să prezinte revendicările lucrătorilor drept o „presiune bugetară nejustificată”, ignorând cu bună știință că statul român suferă de un dezechilibru structural major prin protejarea marii averi și a bogăției în detrimentul bunăstării populației. Reacția celor care apără astfel de interese arată, de fapt, refuzul de a privi și analiza adevăratele cauze ale crizei bugetare din România și plasarea întregii poveri pe lucrător, cetățeanul de rând.

Afectarea drepturilor salariale și încercarea continuă de plasare a costurilor dezechilibrelor bugetare pe umerii angajaților încalcă legislația internațională, iar criticii care acuză reducționist sindicatele de „presiuni bugetare” ignoră cu bună știință cadrul juridic global. România este stat semnatar al Convenției nr. 102 a Organizației Internaționale a Muncii (OIM) privind normele minime de securitate socială și are obligația transpunerii Directivei Europene privind salariul minim adecvat. În urma plângerii depuse de CNS „Cartel ALFA”, OIM a emis în iunie 2025 Decizia GB.354/INS/9/2[3] prin care statul român a fost găsit oficial în culpă pentru transferul abuziv al contribuțiilor sociale (CAS și CASS) exclusiv în sarcina salariaților prin OUG 79/2017. Expertiza ONU confirmă că lucrătorii din România suportă peste 80% din finanțarea protecției sociale (83,36% în 2018; 81,5% în 2023), depășind plafonul maxim de 50% stabilit de art. 71(2) din Convenție.

Nu putem vorbi despre deficitul cronic al României fără să menționăm subdimensionarea veniturilor bugetare[4]. Statul român este incapacitat structural să asigure finanțarea adecvată a sănătății, educației și infrastructurii și a altor domenii esențiale. România colectează venituri bugetare de aproximativ 32% din PIB, în timp ce state precum Franța și Germania ajung la aproximativ 44% din PIB. Cu un populism deșănțat decidenții politici votează cheltuieli minime pe diferite sectoare de activitate (ex.: învățământ 6% din PIB, apărare 5% din PIB), iar dacă raportezi la veniturile bugetului național constați că nu există resurse financiare (numai învățământul și apărarea depășesc o treime din bugetul național anual).

Discursul economic neoliberal omite cu bună știință faptul că nu se pot cere servicii publice la standarde vestice păstrând un model fiscal construit pentru marile corporații și pentru veniturile din capital, în care greul apasă constant exclusiv pe lucrători, mici angajatori si cetateni.

Reamintim că CNS Cartel ALFA nu a facut, nu face, si nu va face acorduri politice cu diferite partide indiferent de orientarea lor politică.

Confederația a subliniat public lipsa unui partid real social-democrat in Parlamentul Romaniei, care să nu practice masuri neoliberale, precum:

• transferul integral de taxe sociale din sarcina capitalului (angajatorului) numai in sarcina lucratorului, sau
• sustinerea cotei unice de impozitare.

Se omite voit, de altfel, și faptul că marea fraudă fiscală a României nu se află în venitul  unui lucrător, ci în neîncasarea TVA-ului și în tolerarea fraudei pe piața muncii, manifestată prin munca la negru, munca subdeclarată și mascarea raporturilor de muncă sub forme juridice ilegitime (microîntreprinderi sau PFA-uri folosite de angajatori pentru a evita contribuțiile sociale).

În același timp, în România, profitul este taxat cu o cotă unică de 16%, în timp ce povara fiscală suportată de veniturile din muncă este semnificativă. Regândirea sistemului de taxare este o temă legitimă de dialog în raport cu situația actuală a României. Rebalansarea sistemului fiscal prin introducerea taxării progresive a marilor averi și a profiturilor este o măsură elementară de justiție socială și redresare economică.

O reformă autentică a statului nu se realizează prin cosmetizări legislative convenabile anumitor grupuri de interese financiare (precum scutirea de taxarea de 1% pentru companiile cu cifră de afaceri anuale de peste 100 milioane de euro, în plină criză de deficit excesiv) și nici prin nerespectarea sau ignorarea drepturilor sociale. O reformă reală se bazează pe date și necesită măsuri ferme de respectare a drepturilor lucrătorilor, combatere a marii evaziuni, digitalizarea și profesionalizarea organelor de control fiscal (ANAF), eliminarea tuturor excepțiilor fiscale dăunătoare și consolidarea dialogului social.

CNS „Cartel ALFA” reiterează că nu va accepta ca incapacitatea sau lipsa de voință politică de a taxa echitabil capitalul să fie decontată, din nou, prin măsuri de austeritate, tăieri de venituri și degradarea condițiilor de viață ale lucrătorilor din România.

Nota de plată a dezechilibrelor bugetare nu poate fi pusă, din nou, pe umerii lucrătorilor.

Biroul Național al CNS „Cartel ALFA”

[1] Fernandes, S. (2017, 16 noiembrie). The Gothenburg Summit and the European Pillar of Social Rights: Towards a social “Triple A”? (Tribune). Jacques Delors Institute, https://institutdelors.eu/content/uploads/2025/04/GothenburgandtheEPSR-Fernandes-Tribune-Nov17.pdf

[2] Directiva (UE) 2022/2041 a Parlamentului European și a Consiliului din 19 octombrie 2022 privind salariile minime adecvate în Uniunea Europeană. Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, L 275/33. http://data.europa.eu/eli/dir/2022/2041/oj

[3] Decizie privind raportul Comitetului înființat pentru a examina plângerea prin care se susține nerespectarea de către România a Convenției privind securitatea socială (standarde minime) din 1952 (nr. 102), GB.354/INS/9/2/Decizie, 14 iunie 2025, https://www.ilo.org/resource/record-decisions/gb/354/decision-concerning-report-committee-set-examine-representation-alleging-0

[4] Temă dezvoltată în Ban, C., & Pop, C., Cum reconstruim bugetul? Trei scenarii, trei filozofii fiscale, studiu, 2026, Friedrich-Ebert-Stiftung România, https://collections.fes.de/publikationen/id/1989353