Câtă protecție oferă ajutorul de șomaj și de ce Indicatorul Social de Referință trebuie să crească?

Autor: Alexandra Ilie

La nivelul Uniunii Europene (UE), fiecare stat membru este responsabil de organizarea și finanțarea propriului său sistem de protecție socială. UE deține puține pârghii în acest domeniu, stabilind doar normele de coordonare a securității sociale în contextul liberei circulații. Astfel, fiecare stat membru își stabilește politicile de ocupare a forței de muncă și cele de protecție socială pentru a-și îndeplini obiectivele în materie.

În cadrul fiecărui sistem național de protecție socială, indemnizația de șomaj este o caracteristică esențială a economiei, acționând ca o plasă de siguranță împotriva sărăciei. Ea este un stabilizator economic, menit să contracareze șocurile economice prin susținerea veniturile celor care și-au pierdut locul de muncă.

 

Cum se calculează indemnizația de șomaj în România? 

În România, persoanele care și-au pierdut locul de muncă pot beneficia de indemnizația de șomaj dacă au un stagiu de cotizare de minimum 12 luni în ultimele 24 de luni premergatoare datei înregistării cererii la Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă. 

Formula de calcul a indemnizației de șomaj este următoarea:

Indicatorul Social de Referința (ISR) x 75% + salariul brut x coeficientul de vechime%. 

Astfel, indemnizația de șomaj se acordă diferențiat, după cum urmează: timp de șase luni, pentru persoanele care au un stagiu de cotizare de minimum un an; timp de nouă luni, pentru persoanele care au un stagiu de cotizare de minimum cinci ani; timp de 12 luni, pentru persoanele care au un stagiu de cotizare mai mare de zece ani. 

Elementul cheie în calculul indemnizației de șomaj este indicatorul social de referință (ISR), introdus în legea nr.76/2002, prin ordonanța de urgență nr.126/2008. El reprezintă unitatea exprimată în lei la nivelul căreia se raportează prestațiile bănești suportate din bugetul asigurărilor pentru șomaj, acordate atât în vederea asigurării protecției persoanelor în cadrul sistemului asigurărilor pentru șomaj, cât și în vederea stimulării anumitor categorii de persoane pentru a se încadra în muncă, precum și a angajatorilor pentru a încadra în muncă persoane în căutarea unui loc de muncă.

La momentul instituirii sale, ISR-ul a fost corelat cu salariul minim pe economie de la acea vreme, respectiv 500 de lei. Cu toate aceste, deși inițial se prevedea modificarea ISR-ului, în funcție de indicele de creștere a prețurilor de consum, din anul 2008 și până în prezent, în ciuda evoluțiilor economice, valoarea lui a rămas neschimbată, el corespunzând în anul 2020 la  nevoile societății românești din urmă cu mai bine de zece ani. 

 

Cum va evolua indicatorul social de referință în 2020? 

În contextul economic actual în care mai bine de un milion de contracte individuale de muncă au fost afectate, se estimează că în urma contracției economice și a creșterii cheltuielilor publice în România, deficitul public va crește la 8% din PIB, iar rata șomajului se va dubla față de anul 2019. 

Prin urmare, luând în considerare aceste aspecte, cumulate cu necesitatea reformării sistemului de protecție socială, deputatul independent, Adrian Dohotaru a depus, împreună cu reprezentanți ai PSD, UDMR și Pro România, o inițiativă legislativă ce propune să ridice valoarea ISR-ului de la 500 de lei la 1250 de lei. Se prevede atât corelarea lui cu salariul minim actual cât și reinstituirea obligativității Guvernului de a modifica anual valoarea sa în funcție de indicele de creștere a prețurilor de consum. În acest caz, prin creșterea ISR-ului, atât asigurarea pentru șomaj, cât și venitul minim garantat și celelalte prestații sociale vor crește. În momentul de față, propunerea a fost adoptă de către Senat și se așteaptă verdictul Camerei Deputaților, care este camera decizională.

 

Cum sunt calculate indemnizațiile de șomaj în alte state europene?

În cadrul Uniunii Europene, România este țara cu cele mai mici cheltuieli procentuale alocate asigurărilor pentru șomaj din PIB (0,5%)  și cea mai mică putere de cumpărare generată de indemnizațiile de șomaj (571 PPS), în timp ce Luxemburg, Austria și Belgia ocupă locurile fruntașe în ceea ce privește puterea de cumpărare a indemnizației de șomaj. Statisticile arată de asemenea, țări precum Cehia, ocupând un loc în mijlocul clasamentului, puterea de cumpărare a indemnizației de șomaj cehe fiind aproape egală cu cea a Italiei. Pentru a oferi o perspectivă comparativă a calculului indemnizației de șomaj în vestul și în estul Europei am centralizat datele aferente a șase state. 

  • În Luxemburg, valoarea indemnizației de șomaj este egală cu 80% sau 85% din salariul brut din ultimele trei luni înainte de a deveni șomer; variind dacă persoana șomeră este responsabilă pentru cel puțin un copil. Valoarea indemnizației nu poate depăși 250% din salariul minim, adică 5.177,75 EUR, iar acest plafon scade și este redus pe măsură ce compensația continuă.
  • În Austria, indemnizația de șomaj se calculează individual pe baza câștigului mediu al celui de-al doilea ultim sau ultimul anul calendaristic complet. Suma de bază este de 55% din venitul net zilnic. Valorile minime și maxime zilnice rezultă de facto din pragul câștigului marginal și din baza maximă de evaluare.
  • În Belgia, valoarea indemnizației de șomaj depinde de: valoarea ultimului salariu primit (sub rezerva unei limite maxime de 2.671,37 EUR pe lună); situația familială; durata activității profesionale înaintea situației de șomaj și durata de timp de când v-ați înregistrat ca șomer. Indemnizația de șomaj se calculează astfel: în timpul primelor trei luni de șomaj, indemnizația este echivalentă cu 65% din suma ultimului salariu primit și în următoarele nouă luni, aceasta este echivalentă cu 60%.
  • În Cehia, suma prestațiilor de șomaj este stabilită ca procent din câștigul lunar mediu net astfel: 65% în primele 2 luni; 50% în următoarele 2 luni; și 45% în perioada rămasă de prestație. Indemnizația pentru șomaj este supusă unei limite maxime, care este de 2,5 ori mai mare decât o „sumă minimă de subzistență”, stabilită prin lege. Suma de sprijin depinde de salariul anterior și de motivul pentru care ați părăsit locul de muncă.
  • În Ungaria, un solicitant de muncă care a lucrat cel puțin 360 de zile în cei 3 ani înainte de a deveni un șomer, are dreptul la o indemnizație de șomaj echivalentă cu 60% din salariul mediu anterior, dar suma nu poate fi mai mare decât 100% din salariul minim. 
  • În Polonia, suma indemnizației de șomaj depinde de durata angajării. Dacă aveți experiență în muncă de până la 5 ani, suma din primele 3 luni este de 678,30 PLN, iar în următoarele luni de 532,60 PLN; dacă aveți între 5 și 20 de ani de experiență, din primele 3 luni este de 847,80 PLN, iar în următoarele luni de 665,70 PLN, dacă aveți peste 20 de ani de experiență în muncă, suma din primele 3 luni este de 1 017,40 PLN, iar în următoarele luni de 798,90 PLN. Aceste sume sunt brute, iar din ele se ia o contribuție pentru asigurarea de sănătate și o plată în avans pentru impozitul pe venit.

 

Concluzii

Evaluarea rezultatelor sistemelor de șomaj se realizează prin doi indicatori: rata riscului de sărăcie în rândul șomerilor și rata șomajului de lungă durată. Astfel, dacă analizăm statisticile aferente, observăm că în România, șomerii sunt categoria de populație cu cel mai mare risc de sărăcie și excluziune socială, iar rata șomajului de lungă durată este de 41,4% din totalul șomerilor.

Luând în considerare valoarea extrem de mică a indemnizației de șomaj în România, media sa lunară în 2018 fiind de 460 de lei, respectiv 95,02 EUR, putem concluziona că acest sistem de protecție socială determină traiul precar al șomerilor, mai mult decât a le oferi un cadru propice găsirii unui alt loc de muncă. Argumentul hazardului moral, conform căruia indemnizația de șomaj încurajează inactivitatea, nu se poate aplica într-o țară precum România, unde indemnizația de șomaj nu poate oferi nimănui șansa unui trai decent. Mai mult decât atât, eforturile individuale de căutare a unui loc de muncă sunt influențate și de instituirea unor politici active și eficiente în domeniul ocupării forței de muncă, care însă nu își fac simțită prezența. 

În concluzie, o corelare a ISR-ului cu salariul minim pe economie și actualizarea sa în funcție de indicele de creștere a prețurilor de consum este o măsură esențială, ce ar trebui urgentată, în special în contextul economic actual.