SCRISOARE DESCHISĂ: Epidemia tăcută a bolilor profesionale și falimentul supravegherii sănătății în România

20 noiembrie, 2026

SCRISOARE DESCHISĂ

Epidemia tăcută a bolilor profesionale și falimentul supravegherii sănătății în România

 

CNS „Cartel Alfa” atrage atenția asupra unei crize naționale majore, ignorate sistematic de autorități și mușamalizate tacit în relațiile de muncă, anume degradarea accelerată a stării de sănătate a populației active prin boli profesionale neraportate și netratate.

În timp ce accidentele de muncă captează atenția publică prin caracterul lor brusc, dramatic, bolile profesionale degradează grav sănătatea lucrătorilor sau chiar ajung să ucidă în tăcere zeci de mii de lucrători în fiecare an.

Costurile umane, morale și financiare ale acestei uzuri sunt externalizate masiv către familiile lucrătorilor și către sistemul public de sănătate, în timp ce responsabilitatea angajatorilor este dizolvată într-un sistem de medicină a muncii devenit adesea o simplă formalitate.

Realitatea din spatele cifrelor ne arată că subraportarea devine politică de stat. Analiza rapoartelor oficiale privind morbiditatea profesională în România, elaborate de Institutul Național de Sănătate Publică (INSP) pentru perioada 2021–2025, expune o discrepanță revoltătoare între realitatea relațiilor de muncă și datele statistice:

  1. O explozie a cazurilor care maschează doar vârful aisbergului: Deși numărul bolilor profesionale declarate a crescut (de la 405 cazuri în 2020 la 1164 în 2025), însăși autoritatea raportează că această cifră reprezintă o „subraportare evidentă”, cauzată de teama angajatorilor de posibile complicații legale, de slaba informare a lucrătorilor și de lipsa cronică a medicilor de medicina muncii din structurile Direcțiilor de Sănătate Publică (DSP).
  2. „Miracolul statistic” al județelor fără boli profesionale: În fiecare an analizat, între 10 și 21 de județe raportează ZERO boli profesionale. Aceasta nu este dovada unor medii de lucru imaculate, ci confirmarea colapsului sistemului de depistare și cercetare la nivel local. Când 8 județe cumulează anual aproape 90% din cazurile la nivel național, devine evidentă concluzia că sistemul este nefuncțional.
  3. Epuizarea fizică, „Boala” noii economii: Peste 80% din bolile profesionale declarate în anul 2025 (peste 970 de cazuri) sunt afecțiuni musculo-scheletice (hernii de disc, discopatii etc.). Șoferii, personalul din industria auto, cel medical și lucrătorii din retail sunt expuși cronic la poziții vicioase și manipulare de mase, sub o presiune a „productivității” care sfidează normele minime de ergonomie.

Deși situația rămâne foarte îngrijorătoare, putem totuși constata că riscurile psihosociale încep să fie cuantificate. Pentru prima dată, raportul aferent anului 2025 înregistrează oficial 2 cazuri de afecțiuni psihice și comportamentale profesionale (sindrom de stres posttraumatic). Deși este o mișcare timidă, aceasta reprezintă o recunoaștere fundamentală a unei realități pe care o semnalăm de ani de zile și pe care legiuitorul o impune de peste un sfert de secol.

Stresul cronic, epuizarea, presiunea timpului și hărțuirea morală nu mai pot fi trecute cu vederea. Un sondaj european recent (OSH Pulse 2022) arată că 27% dintre lucrători au suferit de stres, depresie sau anxietate cauzate de muncă, iar datele naționale sugerează că aproape 60% dintre angajații români prezintă simptome de stres și epuizare psihică.

Este inacceptabil ca „Ghidul pentru aprecierea calității evaluării riscurilor și a măsurilor de gestionare a riscurilor în vederea prevenirii riscurilor psihosociale”, elaborat încă din 2007, să rămână un document blocat în sertarele Inspecției Muncii, neconsultat și nebifat în controalele practice.

Sănătatea lucrătorilor nu se tranzacționează odată cu salariul. Pentru a opri această criză sistemică, solicităm de urgență Guvernului României și ministerelor de resort:

  1. Combaterea subraportării prin interconectare digitală: Trasabilitatea rutei profesionale trebuie realizată prin corelarea imediată a datelor din sistemul REGES cu dosarele medicale de medicina muncii, SIUI și cu Registrul operativ național al bolilor profesionale (CNMRMC). Când un medic de familie sau specialist suspectează o cauză profesională a îmbolnăvirii, istoricul profesional al pacientului trebuie să fie accesibil instantaneu.
  2. Sancționarea evaluărilor de risc fictive și a examinărilor superficiale: Serviciile de medicina muncii (și medicii de alte specialități) care nu respectă obligația de semnalare, precum și angajatorii sau evaluatorii care elaborează fișe de riscuri incomplete (care exclud intenționat riscurile ergonomice și psihosociale) trebuie sancționați proporțional cu gravitatea faptei.
  3. Impunerea controalelor pe componenta psihosocială: Inspecția Muncii are obligația de a verifica proactiv modul în care companiile identifică și gestionează riscurile de epuizare, suprasolicitare și stres, conform instrumentelor deja adoptate la nivel european.
  4. Responsabilizarea DSP-urilor județene: Este inacceptabil ca în 2025 să existe județe fără medici de medicina muncii în cadrul DSP, blocând astfel întregul lanț de cercetare a bolilor profesionale.

Viața și sănătatea forței de muncă sunt pilonii pe care se sprijină economia. Când statul abdică de la rolul său de control și prevenție, iar angajatorii tratează sănătatea ca pe o formalitate, prețul plătit nu se măsoară doar în puncte de PIB, ci în însăși viabilitatea economică și socială a României.